SÄ‚PTÄ‚MÂNA PATIMILOR 2017: Ce se face în LUNEA MARE pentru a avea noroc, spor ÅŸi sănătate în casă

• Tweet

Începând cu ziua de Florii (Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului) s-a intrat în ultima săptămână a Postului PaÅŸtilor, numită Săptămâna Patimilor (Săptămâna Mare), în care creÅŸtinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

De luni începe Săptămâna Patimilor, o perioadă de pocăinţă ÅŸi îndreptare duhovnicească pentru toÅ£i creÅŸtinii, care încheie astfel vremea de pregătire sufletească pentru cea mai mare sărbătoare creÅŸtină.

În biserici se vor oficia în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioÅŸii îl "petrec" pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte ÅŸi Înviere. Fiecare zi are o semnificaÅ£ie aparte, în care credincioÅŸii rememorează evenimentele din ultimele zile din viaÅ£a pământească a Mântuitorului, înainte de Înviere.

CredincioÅŸii care nu calcă des pragul bisericii ÅŸtiu despre Săptămâna Mare, numită ÅŸi Săptămâna Patimilor, doar că urmează Floriilor ÅŸi precede Învierea. Însă fiecare zi are o semnificaÅ£ie aparte, despre care amintim astăzi.

Ca obiceiuri È™i superstiÈ›ii, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de PaÈ™te. Se scoate totul afară, se aeriseÈ™te casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruieÈ™te È™i se spală totul. “Să nu te prindă PaÈ™tele în necurățenie, că te blesteamă casa!”

In Martea Mare se aspira, se da cu matura, se spala geamuri si se fac treburile grele pe langa casa. 

Miercurea Mare este ultima zi in care se mai pot face treburi pe camp sau se mai spala si calca. Din aceasta zi, se spune ca barbatii trebuie sa stea pe langa casa si sa isi ajute nevestele.

Joia Mare este ultima zi in care se pomenesc mortii, iar femeile merg la biserica si impart colaci de post, vin, miere si fructe. Barbatii aprind focuri rituale in curti, pentru sufletele mortilor care se reintorc acasa. In dupa-amiaza acestei zile se fac copturile: painea, pasca si cozonacul.

In Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor se tine post negru, nu se face treaba sau mancare, unii se scalda in rauri pentru a fi sanatosi tot timpul anului si seara se merge la biserica pentru Prohod si trecerea pe sub Sfantul Aer. 

In Sambata Mare, femeile pregatesc mielul sacrificat in aceasta zi, fac ultimele pregatiri pentru masa si scot hainele noi pentru Inviere. Seara se vopsesc ouale, daca nu s-au pregatit din Joia Mare, si se face un cos pentru biserica ce contine: oua rosii, pasca, cozonac, sare, ustoroi, friptura de miel etc. 

Lunea mare = Pildele pentru ucenici

Biserica a stabilit ca în această zi să se facă pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob, ÅŸi a smochinului ce s-a uscat prin blestemul Domnului. Iosif, fiul cel mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila, era invidiat de fraÅ£ii lui mai mari, care, pentru a scăpa de el, l-au aruncat într-o fântână părăsită, apoi l-au scos ÅŸi l-au vândut unui negustor de sclavi pentru 30 de arginÅ£i. Povestea lui este asemănătoare cu a lui Iisus, invidiat de iudei ÅŸi vândut de ucenicul lui, Iuda, pentru 30 de arginÅ£i.
Sufletul necredincios e ca un smochin neroditor
Tot în Lunea mare se reaminteÅŸte de smochinul cel neroditor, care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Sfântul Evanghelist Marcu, vorbind despre smochinul neroditor, spune:
"Iar a doua zi ieÅŸind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Åži văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă dacă va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Åži a zis Iisus smochinului: Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac" (Marcu 11, 12-14).
Matei mai spune: "Îndată s-a uscat smochinul" (Matei 21, 19). Istoria smochinului a fost aÅŸezată în Lunea Mare ca un îndemn la credinţă ÅŸi umilinţă. Fiecare suflet lipsit de roadă duhovnicească e asemuit cu smochinul care se usucă prin blestem ÅŸi este trimis la focul veÅŸnic.

MarÅ£ea Mare = Parabola fecioarelor înÅ£elepte

Este ziua în care Iisus le-a spus ucenicilor parabola celor zece fecioare ÅŸi pe cea a talanÅ£ilor. Pe cinci dintre fecioare le numeÅŸte înÅ£elepte, căci s-au îngrijit de untdelemn, adică de faptele lor bune. Pe celelalte cinci le numeÅŸte nebune, pentru că, deÅŸi aveau ÅŸi ele virtutea fecioriei, nu aveau în aceeaÅŸi măsură fapte bune.
Pe când se scurgea noaptea acestei vieÅ£i, au adormit toate fecioarele, adică au murit. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopÅ£ii, anunÅ£ând venirea mirelui; cele care au avut untdelemn din belÅŸug au intrat cu mirele la deschiderea uÅŸilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau untdelemn, au rămas dincolo de uÅŸi.

Miercurea mare = Ziua când Iuda l-a vândut pe Iisus

Iisus a petrecut această zi în Betania, unde avea mulÅ£i prieteni dragi - pe Lazăr cel înviat din morÅ£i, pe surorile acestuia, Marta ÅŸi Maria, pe Simon leprosul. Pe când se afla în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de Iisus o femeie cu un vas de alabastru plin cu mir scump, pe care l-a turnat pe capul ÅŸi pe picioarele Lui, când ÅŸedea la masă.
Apostolii au certat-o pe femeie pentru această risipă, susÅ£inând că mirul trebuia vândut, iar banii, împărÅ£iÅ£i săracilor. Însă Iisus a zis: "Pe săraci îi aveÅ£i pururea cu voi, iar pe Mine nu Mă aveÅ£i pururea, această femeie a turnat mir pe trupul Meu ÅŸi M-a pregătit pentru îngropare".

Joia mare = Cina cea de Taină

La Cina cea de Taină, Mântuitorul a instituit Sfânta Euharistie ÅŸi le-a spus ucenicilor că unul dintre ei îl va trăda. S-a petrecut în foiÅŸorul unei case din cartierul aristocratic de pe Muntele Sionului. Înainte de a intra în casă, la masă, Iisus le-a spălat picioarele ucenicilor săi, într-un act de smerenie.
"Să vă iubiÅ£i unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi. Prin aceasta vor cunoaÅŸte toÅ£i că sunteÅ£i ucenicii Mei, dacă veÅ£i avea dragoste unii faţă de alÅ£ii", le-a spus. Apoi, Iisus a împărÅ£it azima de pe masă în părÅ£i egale ÅŸi le-a dat-o ucenicilor săi, spunându-le: "Acesta este Trupul Meu, care se dă pentru voi; aceasta să faceÅ£i întru pomenirea Mea. Asemenea ÅŸi cu paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi." (Luca 22, 19-20)

Se citesc cele 12 Evanghelii

După Cină, Iisus ÅŸi ucenicii lui (mai puÅ£in Iuda), au coborât spre Valea Chedronului ÅŸi s-au oprit într-o grădină cu măslini de la poalele Muntelui Eleonului, numită Ghetsimani. Hristos a rămas în Ghetsimani singur, părăsit de ucenici. După ce ucenicii au adormit, a avut loc o ultimă ispitire a Mântuitorului, de către diavol, care-i punea înainte frica de moarte.
A urmat momentul trădării lui Iuda, care a venit împreună cu mulÅ£ime multă în grădina Ghetsimani. L-a sărutat pe Iisus aÅŸa cum se înÅ£elesese cu arhiereii, pentru ca aceÅŸtia să-l poată deosebi de ceilalÅ£i ucenici.

"Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este! PuneÅ£i mâna pe El. Åži îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Åži L-a sărutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus ÅŸi L-au prins."(Matei 26, 47-50)

Joia din Săptămâna Patimilor este cunoscută ca fiind ziua în care se citesc cele 12 Evanghelii, se scoate Sfânta Cruce din altar ÅŸi se aÅŸază în naosul bisericilor. Din Joia Mare până după Înviere, nu se mai trag clopotele la biserici, ci doar se bate toaca.

Vinerea mare = Ziua sacrificiului

În noaptea zilei de joi spre vineri, Iisus a fost dus legat în cetate la Ierusalim, la Sinedriu, unde preoÅ£ii împreună cu marele preot urmau să-l judece. Anchetarea s-a desfăşurat în casa comună a marelui preot Caiafa ÅŸi a lui Ana. Caiafa strânsese la sfat pe "arhierei ÅŸi bătrâni ÅŸi cărturari ÅŸi căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus ca să-L omoare" (Matei 26,59).

Principalele acuzaÅ£ii erau hulirea ÅŸi autoproclamarea ca Fiu al lui Dumnezeu. În vremurile de atunci, iudeii erau supuÅŸii romanilor ÅŸi n-aveau voie să condamne pe nimeni la moarte. Sfatul lor putea doar să-l asculte pe cel învinuit ÅŸi să-i propună sentinÅ£a, dar aceasta trebuia aprobată de romani.
AÅŸa se face că Iisus a ajuns în dimineaÅ£a de vineri la Pilat din Pont. Acesta, om sângeros, dar ameninÅ£at de împăratul Tiberius că va muri dacă nu înăbuşă revoltele din Iudeea, se dovedeÅŸte a fi conciliant. Găsindu-l nevinovat pe Iisus, îl trimite la regele Irod Antipa. Nici acesta din urmă nu-l găseÅŸte vinovat ÅŸi-l trimite iar la Pilat.

Fiind PaÅŸtele evreiesc, Pilat a întrebat mulÅ£imea adunată în faÅ£a palatului pe cine să elibereze dintre cei doi judecaÅ£i în acea zi: pe Iisus sau pe tâlharul Baraba? Prin mulÅ£imea pestriţă ÅŸi-au făcut loc ÅŸi conducătorii iudeilor, care îndemnau pe cei de faţă să-l elibereze pe Baraba, iar Iisus să fie condamnat la moarte prin răstignire.

E ziua în care nu se săvârÅŸeÅŸte Sfânta Liturghie

A urmat procesiunea, iar pe umerii lui Iisus a fost pusă o cruce grea. Mântuitorul a urcat Via Dolorosa înconjurat de mulÅ£imea care-l scuipa ÅŸi-l umilea, strigându-i să se salveze acum singur, dacă este Fiul lui Dumnezeu. După 14 opriri, a ajuns pe dealul Căpăţânii. A urmat răstignirea, umilirea ÅŸi ridicarea crucii între doi condamnaÅ£i tâlhari.

La picioarele lui au stat mereu Fecioara Maria, Ioan ÅŸi Maria Magdalena. După câteva ore de agonie, Iisus ÅŸi-a dat ultima suflare. Spre a se convinge că Hristos a murit cu adevărat, un ostaÅŸ i-a împuns coasta cu suliÅ£a ÅŸi îndată au Å£âÅŸnit sânge ÅŸi apă. Conform Bibliei, pământul s-a cutremurat, soarele s-a întunecat, multe suflete au plecat la cer, iar catapeteasma din templu s-a rupt.
Iosif din Arimateea l-a coborât pe Iisus de pe cruce ÅŸi l-a îngropat împreună cu Nicodim, în mormântul său aflat într-o grădină din apropierea locului răstignirii. Corpul lui a fost luat ÅŸi aÅŸezat în mormânt într-un giulgiu, iar peste mormânt a fost prăvălită o piatră mare, ca trupul lui Iisus să nu fie furat de ucenicii lui. Totodată, au rămas de pază doi soldaÅ£i romani.
Vinerea Mare este zi aliturgică, adică nu se săvârÅŸeÅŸte Sfânta Liturghie, ci o ceremonie de scoatere a Sfântului Epitaf din altar ÅŸi aÅŸezarea lui pe o masă, în mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfântului Epitaf retrăim coborârea de pe Cruce a lui Hristos ÅŸi pregătirea Trupului Său pentru înmormântare.

Sâmbăta mare = Ziua coborârii în iad

În Sâmbăta mare, care încheie Săptămâna Patimilor, creÅŸtinii ortodocÅŸi prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului Iisus Hristos ÅŸi pogorârea în iad până la Adam ÅŸi Eva (izgoniÅ£i ÅŸi osândiÅ£i după înfăptuirea păcatului originar), ruperea lanÅ£urilor care-i Å£ineau pe aceÅŸtia în întuneric ÅŸi obÅ£inerea promisiunii vieÅ£ii veÅŸnice pentru fiecare om care crede în Dumnezeu. Este o zi a tăcerii ÅŸi a aÅŸteptării Învierii.

Duminica = Ziua Învierii

Învierea lui Iisus Hristos, după ce a luat asupra Sa păcatele omenirii ÅŸi a fost răstignit pe cruce, este cel mai important eveniment al creÅŸtinătăţii. Duminica PaÅŸtelui simbolizează biruinÅ£a lui Iisus asupra morÅ£ii ÅŸi promisiunea vieÅ£ii veÅŸnice.
Este temelia bisericii pe care o cunoaÅŸtem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii ÅŸi de apostolii lui Hristos. În Evanghelia după Marcu scrie că femeile mironosiÅ£e au intrat în mormântul în care a fost Iisus îngropat ÅŸi acolo au întâlnit un înger îmbrăcat în veÅŸmânt alb.
"Åži după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, ÅŸi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Åži dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Åži ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uÅŸa mormântului? Dar ridicându-ÅŸi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată.
Åži intrând în mormânt, au văzut un tânăr ÅŸezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veÅŸmânt alb, ÅŸi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaÅ£i! CăutaÅ£i pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeÅ£i ÅŸi spuneÅ£i ucenicilor Lui ÅŸi lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veÅ£i vedea, după cum v-a spus. Åži ieÅŸind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică ÅŸi de uimire, ÅŸi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau."

RTV.net